Florin Pindaru - creaţii proprii

S-a întunecat.
O pâclă groasă și jilavă s-a-ntins peste stână,
E negura cea de pe urmă.
Ciurda stă înfrigurată în ocol și tremură a nenoroc și a zbucium.

https://httppoemsweb.wordpress.com/2017/10/28/vinovat-de-toamna/

Anotimpul al cincilea

Plânge-n ochii noștri despărțirea surdă,
Plânge anotimpul desfrunzit pe ram

I

Trece luna peste bolta
Ceriului de nestemate

Anotimpul iubirii

Se cerne omătul în zări aurii
Vestind catastrofa iernii ce vine

Astăzi toamnă, mâine eu

Toamnă, anotimp al dramei
Te așterni ca-ntr-o idilă

Minciuni

Am mintit ca pot luminii
Noi cununi sa-i fauresc,

Podul

Mă simt pod peste un râu
Care curge spre izvor,

Contracte cu moartea

Se moare la dreapta, se moare la stânga
Aproape, departe, la est și la vest

Tot ce-a rămas

Se-ntinde toamna între noi
Și vântul suflă răni mărunte,