XV1.Goștasb. Zardost apăru și Goștasb îi îmbrățișă credința - Firdousi

Și-astfel mai trecu o vreme, când deodată răsări
din pământ — un pom în curtea lui Goştasb, şi se-nălţă
până-i adumbri seraiul — pom vânjos în rădăcini,
trunchi şi ramuri fără număr; frunzele-i şopteau poveţe,
roadele-i dădeau lumină. Pomu-acesta fiind om
şi purtând asemeni roade, oare, mai putea muri...?
Binecuvântate fost-au urmele şi paşii săi,
Zardoşt i s-a spus pe nume: el ucise pe-Ahriman
care-i răul de pe lume. Zise şahului Goştasb:
„Prooroc sunt, călăuza ta spre bunul Dumnezeu !"
Şi apăi un vas aduse plin cu foc şi agrăi:

Notă informativă
Zardoşt, Zoroastru, - intemeietorul religiei mazdeiste
după preceptele căreia credinciosii adoră focul

„L-am adus din rai spune Domnul lumii : Să primeşti,
legea mea ! Priveşte cerul şi pământul: le-am zidit
fără-argilă, fără apă şi priveşte-le din nou
să vezi cum le e zidirea. Cugetă cine-ar putea
să zidească-asemeni lucruri, decât eu, al lumii Domn.
Dacă recunoşti că lumea asta am zidit-o eu,
Ziditor atunci îmi spune. Ia de la trimisul meu
buna-i lege şi învaţă drumul şi credinţa sa,
grijă ai să faci ce-ţi spune, şi alege-ţi călăuz
înţelegerea şi-arată-i lumii c-o dispreţuieşti.
Şi invaţă-adevărata lege plină de-adevăr,
căci domnia-i doar o vorbă când credinţă n-are-n ea.
Şi când buna-nvăţătură bunul şah i-o ascultă,
calea-adevărată-alese şi adevăratul crez;
şi Zarir, şoimanu-i frate norocos ce-ţi dobora
elefanţii cei mai groaznici, şi bătrânul şahinşah
Lorasb care se trăsese-n sihăstria lui la Balkh,
fiindcă-n inima-i rănită lumea-amară o găsi,
şi-n sfârşit si căpetenii, şi puternici, şi-nvăţaţi,
şi vraci, şi bravii — se-adunară lângă şah,
se încinseră cu koşti noua lege-mbrăţişind.

Marele Goştasb pe tronu-i se urcă şi-mpinse oşti
către patru zări de zare; şi trimise şi mubezi
să cutreiere pământul; după lege ctitori temple
mari de flăcări sfinte. şi-ntocmi întâiul foc
lucitor din Mihr, priveşte-l luminând atâtea ţări.
Și avea un mândru chipreş chiar din paradis adus;
Goştasb dinaintea porţii templului îl răsădi,
şi pe trunchiu-i verde scrise că Goştasb îmbrăţişă
dreapta lege luând martor pe-acest mândru chiparos,
şi-astfel răspândi credinţa dată de Acel-de-Sus.
După câţiva ani copacul tânăr, an de an, crescu,
şi ajunse-atât de mare încât trunchiu-i nu puteai
să-l cuprinzi nici cu arcanul ! Din belşug când lăstări
şi-ngroşă înalte ramuri, împrejuru-i, naltul şah
ctitorii din temelie un serai înalt şi larg
tot de câte patru-ori zece coţi, la care începând
de la temelii nu puse strop de apă şi de lut.

Nota explicativă :
Lorasb, tatăl lui Gostasb, căruia i-a dat tronul
sihăstrindu-se într-un templu din Balkh.
Kosti, - un brâu încins în semn de luptă
de către adoratorii focului

Și zidi o sală-naltă căptuşită-n aur roş,
cu pereţi de-argint, podeaua din bucăţi de chihlimbar;
puse să se taie-n piatră: şahul legendar Geamşid
Soarele slăvind şi Luna, şi de-asemeni Fereidun
mânuindu-şi buzduganul-cap-de-bou, şi dăltui
toate chipurile-alese. Ian priveşte că nicicând
nimenea n-a dat dovadă de putere precum el !
Măre, când seraiul ăsta de-aur fost-au făurit
în întreaga-i frumuseţe, şahu-ntregului pământ
încrustă pe toţi pereţil pietre scumpe-nconjurând
ctitorirea-n cingătoare de oţel şi şi-o făcu
locuinţă.Si trimise pretutindeni ăst răvaş:
„Unde-n lume se mai află ceva asemănător
chiparosului din Kişmer ? Domnul mi l-a fost trimis
de prin paradis şi-anume mă făcu să glăsuiesc
că din locul ăsta-n ceruri voi intra în paradis.
Și-acum voi ce ascultare sfaturilor mele daţi,
hai, veniţi sub chiparosul care creşte în Kişmer;
băteţi drumul de lumină care duce spre Zardoşt,
şi-nturnaţi-vă privirea de la idoli din Kitai !
Toţi în koşti vă încingeţi pentru şahul persian
şi întru a lui cinstire; daţi uitării datini vechi,
odihniți-vă privireala umbra falnicului chiparos,
si-ndreptaţi-vă privirea către templul focului
după cum ne-a dat poruncă proorocul nost' Zardoşt."

Notă explicativă
Firdousi descrie în alt capitol cum turcomanii
intrând în Balkh arseră palatul de aur, templul de foc
şi cartea sacră, ZEND-AVESTA, iar „optzeci de magi
împreună cu Zoroastru stinseră cu singele lor focul templului".

Cronica Șahilor

traducerea George Dan

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Firdousi