Ella Blue - creaţii proprii

Când nu mai credeam că iubirea există
Când nu mai visam curcubeu sau culori
Și încă vedeam cum lumea e tristă
Că viață măsoară doar umbre de sori

Dacă într-o zi
Simți că tac
Scrie-mi

De-aș fi putut cânta luminii luna

Dansând în ploaie, veselă, mereu

De-aș fi putut să rup din ceruri luna,
S-aștern Lumina-n calea ta mereu.
Să fi rămas,prin clipe, doar nebuna
Care-ți presară-n viață curcubeu.

Orb pe țărmul vieții

nu-i știe culoarea dar poate intui forma
se izbește mereu de conturul ascuțit

Lin se-apropie de seară astrul secerat de nori,
dar nu-i nimeni să-l petreacă, e pustiu în parc și azi.
Doar un vânt ursuz își trece partitura peste brazi,
scuturând în mare grabă viața ultimelor flori.

Numărăm clipe
în loc de cocori
Aripile nepereche
Ne-au așternut singurătatea

Colindă gândul
Printre pagini albe
Ce-au rostuit
Cândva

Te sădesc necuvânt
La un capăt de gând
Tremurând
Suspinând

De câte ori n-am ascultat, în noapte,
Prin glasul ploii, dulce glasul tău.
Spălând,de-atâtea ori, păreri de rău
Când ploaia mă-nvelea în calde șoapte.