Elena Nitoi - creaţii proprii
- Balada umanității pierdute
Destine mutilate în Africi prea-nrobite,
La câpătâi de lumi se sting mov, răstignite,
Se scurg şi țipetele lor, se pierd într-o baladă
a tot ce-a fost cândva umanitatea-ntreagă.
- Femeia dintâi
FEMEIA DINTÂI
Marea cea roşie aşteaptă porunca nimicirii de aripi şi soli-cucuvea,
dar Lilith îi cruță vazându-i pe valuri plutind sfidător către ea.
- Eseniene
Te-ai întrebat vreodată de ce urăsti,
de ce iubeşti sau de ce cazi când vrei sa zbori?
Te-ai întrebat de ce ai fel si fel de măşti
În transhumanța cărora, simțind că te sufoci...că mori?
- Phoenix
PHOENIX
Cristale verzi de ciob mărunt
Se întretaie spre Pământ!
- De teama libertății
Plăpândă e, şi ne-nfricată,
Şi-i sună cântul arcuit...
Extravagant înaripată
Într-un balet nesăbuit.
Distribuie acest autor: