Elbi - creaţii proprii

Eu cred cã mai existã România
Aşa cum cred cã mai existã Dumnezeu
Iar dintre toate, cea mai sfântã-i glia
Unde te-ntorci cu drag la neamul tãu

Mai sunt câteva trepte de urcat
Apoi începe drumul cel mai greu
Nu vei mai şti nimic din ce-ai aflat
Rãspuns gãsi-vei doar la Dumnezeu

Atât de promisă

Stãm încã la coadã la miracolul zilei,
de nicãieri sosesc iluzii, fantasme, e frig dar

L-am cãutat pe Unul, acela care este
În taine felurite şi purpuri de mãtase
Prin domuri, catedrale, urcând pânã pe creste
În roua dimineţii, când bezna grea plecase

În noaptea sfântã de Crãciun
Sã te aduni cu gândul bun
Şi sã te rogi lui Dumnezeu
Sã te ajute-n ceasul greu

E pregãtitã lumea de noi şi noi petreceri
Bucate scumpe urcã spre mesele bogate
Prin malluri megafoane anunţã iar întreceri
Cu premii peste premii, promoţii mari, în rate

Dintr-un cuvânt pornitã-i lumea
Şi-ntr-un cuvânt se va întoarce
Atunci când drumurile toate
Se vor îndepãrta de pace

Din mine însumi
am fãcut
cuvânt
rostit ades

Am ostenit sã numãr
pãdurile plecate
din poveşti
e gol peronul

Coboarã cerul iar peste pãmânt
Înveşmântat în stele de luminã
Şi învierii primului cuvânt
Întreaga lume pare cã se-nchinã