Viermele biruitor - Edgar Allan Poe

Iata! e o noapte de gala
In aceste din urma veleaturi severe!
Sodom de ingeri stau intr-o sala,
In marmure, intunecati de durere,
Ca sa priveasca la joc
De nadejde si de nemangaiere,
Pe cand orchestra, din loc in loc,
Suspina muzica din sfere.

Mimi, cu chipul celui Prea-Inalt,
Soptesc si mormaiesc arar,
Si zboara dintr-un loc in alt,
Papusi, ce intra si dispar
La porunca a mari forme ce flutura
Mutand scena iar si iar,
Pe cand aripa lor de condor scutura
Nevazutul amar.

Oh, da, drama asta-mpestrita
Nici ca se poate uita!
Cu fantoma ei, in veci fugarita,
De-o gloata, ce n-o va-nvata,
Printr-un cerc, ce se-ntoarce ne'ncetat
La loc, in sinea sa.
Si Nebunie multa, si inca mult Pacat
Si Groaza sint intriga sa.

Dar iata, printre mimi acum
Un trup, taras intrand:
Ceva ros-sange-si face drum
Prin scena strabatand.
Se zbate, zbate:-n frigul mortii,
Cad mimii, rand pe rand,
Si ingerii plang, vazandu-i coltii
De sange sangerand.

Stinsa, stinsa tutindeni lumina
Si pe orice trup tremurator,
Giulgiu mortuar, cortina
Cade cu vuiet asurzitor
Pe cand ingerii, paliza, sodom,
Ridicandu-se, afirma-n cor
Ca jocul este tragedia "Om"
Si ecoul ei Viermele Biruitor.


Tr. Dan Botta

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Edgar Allan Poe








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.