Lacul - Edgar Allan Poe

Catre ***


In floarea varstei mi-a fost dat
Prin lumea larga sa tot bat
Un loc pe care-l indragii,
Cu triste apele pustii
A unui lac cu negre stanci,
Si pini de straja-n zari adanci.

Cand noaptea-si flutura in brume
Tristul zabranic, peste lume
Cand boarea sfanta-avea s-adie
Soptind duios o melodie,
Atunci ma desteptam buimac
La gandul palidului lac.

Dar gandul nu era fior,
Ci-un vag incant tremurator,
Pe care nu l-ar spune bine
Nici o comoara de rubine,
Nici dorul, dorul de la tine.

Moare era-n putredul val,
Si-n fundul sau mormant fatal
Celui ce cata alinare
Inchipuirii sale-amare,
Si ale carui ganduri fac
Un rai din acest palid lac.


Tr. Dan Botta

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Edgar Allan Poe








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.