Dintre toate dorurile care mă frământă
Patru sunt din mâine, patru sunt din ieri.
Struguri copți, vedenii, aur și plăceri
Ca o harpă veche trupul tău mă-ncântă.
Te visam pe dealuri adunând parfumuri
Și zburai în ploaie printre arse lanuri.
Eu lipeam în suflet sparte porțelanuri
Tu umpleai ulciorul cu bizare fumuri.
Dorul de mireasma ce-o aveai pe buze
Încă își croiește drum înspre acum.
Dumneata, iubito, înger de parfum
Mă ochești de-o vreme c-un val de obuze.
Sunt precum izvorul plin cu apă vie
Cântăresc în faguri treișpe kilograme!
Dorurile toate le închid în rame
Zestre, amintiri, lacrimi să ne fie.
vezi mai multe poezii de: nichodin
Detalii poezie:
Distribuie pe: