CTN - creaţii proprii

Bat clopote azi peste țară,
Cuvântul rămâne iar mut!
În piepturi bat inimi să sară
Să pună durerii un scut!

Deschid și eu televizorul
La fel, cum face mai tot omul;
Să văd poate un film, o știre,
Ceva să ies din amorțire,

Luciferic pârjol păduri hăituiește
Hămesit ca un câine flămând,
Arșița zilei prin pori răbufnește
Și pe câmp ca o lavă arzând.

Voi cei cocoțați în castele
Cu ochii și nasul în vânt,
Atunci când mai dați de belele
Mai știți să priviți spre pământ?

Sub liliacul plin de nostalgii
Mă regăsesc întors din pribegii
Și caut printre flori seară de seară
A lumii rătăcire milenară.

Ninge în April peste flori de cais
Cu fulgi rătăciți într-un alt paradis;
Ramuri se pleacă sub aspra povară,
Cerul în valuri mai tulburi coboară!

Un buchet de flori și un gând
pentru cele ce ne ascultați până și tăcerile,
pentru cele ce ne legănați amintirile,
pentru cele ce ne dăruiți bucuriile,

Doi papuci s-au luat la sfadă
Și nu știu ce să mai fac!
Umblu desculț prin ogradă,
Dar nu-i chip ca să-i împac!

Prin grădina mea de-acas’
Stau brăduții fără glas
Încărcați de promoroacă,
Iar eu îi ghiontesc… în joacă!

Întind o mână către tine...
Luceafăr drag al nopții mele!
Te chem, dar mi te frângi în mine
Ca o fantasmă între stele.