Poezii despre Crăciun:

Ce e văzut, nu-i Adevrul
Ce este, nu poate fi spus.
Încrederea nu vine fără a vedea, nici înțelegerea, fără cuvinte!
Înteleptul cuprinde înțelesul datorită cunoașterii,

Primul Crăciun când nu sunteţi
Niciunul lângă mine,
Aş da orice să vă mai văd,
Dar nu am cum, ştiu bine.

Noaptea-n ceruri se strecoară, cu noian de stele,
Ia doar una și-o coboară între rămurele,
Unde-i piaptănă sclipirea. Blânda copiliță
Își revarsă nălucirea. Dalbă colindiță!

Ninge iar; ce feerie!
Viscolul ne dă târcoale,
Însă în bucătărie
Fierbe oala cu sarmale.

Bate cineva la ușa noastră
Zice mama că e Moș Crăciun
Stau emoționat lângă fereastră
Și-am uitat ce trebuie să-i spun.

O, brad frumos, împodobit de sărbătoare
Cu globuri mari și cu steluțe lucitoare,
Cu țurțuri mândri de argint și cu beteală
Și cu bomboane învelite-n poleială.

Nu stă totul în mărime
Cel puțin, eu așa zic,
Îți aduce bucurie
Și un brad ceva mai mic.

Ascunsă-n somn de mine , în vise mă adun,
Parcă eram eu pusă de bunul Moș Crăciun,
Să îi sortez bilete, scrisori și rugăminți,
Venite de la oameni, nepoți, bunici, părinți.

Sunt cel ce-a întâlnit pe Moş-Crăciun,
pe drum, între Stejar-cu-Vâsc şi-Alun –
El are-un obicei : „de-a trage de perciun“
pe cei isteţi, avertizându-i că li-e bun,

SCRISOARE LUI MOȘ CRĂCIUN

Dragă mosule Crăciun,
Îți scriu, să știi că am fost