Poezii despre Crăciun:

Se-anină țurțurii de calendar
Și ultima sa filă stă să cearnă
Omăt, când caii crivățului, iar,
Mușcă zăbala, nechezând a iarnă.

Lerui-ler ce dulce vis
astă-noapte s-a deschis
lerui-ler cireși în floare
ninge Doamne și mă doare

Cuvântul îmbrăcă pământ
Și hatul plânsului de-argilă
Ca să renască-apoi un cânt
Țesut în slovele de Milă.

Astăzi mă întorc acasă... este seara de Crăciun...
Voi sta cu ai mei la masă... am atâtea să le spun,
Cât am fost în pribegie, uitând de iubiri şi flori
Uitând dragostea curată pentru fraţi.. pentru surori...

Tăcerea fulgilor s-așterne
Pe liniștirea de zăpadă
Ca-n dalbul argintiu al iernii
O înstelare să se vadă.

Orice dar
de m-ar aștepta,
nu va fi mai frumos
și luminos

În fiecare an
spiritul Crăciunului
ne îndeamnă să fim mai buni
mai înțelepți,

Am pus beteală, globuri și-ngeraşi
În bradul meu din casa cu pridvor
Și lângă sobă mi-am făcut sălaș,
Am adormit și am visat că zbor

Patru armăsari la poartă
Albi de aburi și în coamă
Sania ușoară poartă
Unde nerăbdarea cheamă.

Anină fulgul de nea pe genele tale
Cu gheață-n ferești, iarna pictează petale.
În parcuri luminițe se-aprind, zurgălăi
La sănii răsună și se întrec vioi