Poezii despre Crăciun:

Și parcă tot colindul ne rămâne,
Pastilă în mari și grele încercări,
Atunci când ești prea plin de tine,
Când nu mai știi cum vorbă să-ți dezlegi.

În Viflaimul cel vestit,
Când steaua sfântă s-a ivit,
Domnul din ceruri a zâmbit,
Pruncul Isus s-a zămislit,

Ce-mi doresc eu de Crăciun
...
Afară parcă-i tot mai ger,
Copacii-s mături de nuiele

La colţ de stradă, un copil priveşte
cu ochi senini, spre toţi acei ce trec
pe lângă el! Şi vântul viscoleşte
cu fulgii mari, ce-n joacă se întrec.

Colind de Crăciun
Leru-i ler, bob de lumină,
dor îmi e de luna plină,
dor de focul sfânt din vatră,

A nins cu fulgi mari aseară,
dar nu a durat mult și
pătura albă a devenit noroi
sau zăpadă artificială.

Ascult tăcerea- n bradul de Crăciun
Și sorb plăcerea timpului cel bun,
E trist afară dar in casă- i bine
Căci te-ai născut Isus și ești cu mine.

Încă un Crăciun
...
În stropi de dragoste și dor, suflet ud încetișor, adus din vise-n tainic zbor, cu stânci visând nori să străpungă, bătute de zăpezi și ploi, spre cer cu stele să ajungă, să ne sprijine pe noi.
Și brazi, popas de fulgi de nea, și-ascund de noi cetina verde, pitită sub zăpada grea, pădurea de-abia se mai vede.

Bat amintirile din aripi
Acum, în seara de Ajun
Pornit-au cu colinda îngeri
Pe-un evantai din flori de prun.

Prima stea
...
Început de iarnă, început de ger,
Mici ochiuri de toamnă pe alocuri îngheață.