Cosmin - creaţii proprii

Privesc cerul nopții de azur
Îmbrăcat în mantie de stele,
Iar de nicăieri aud un murmur
Al gândurilor mele grele.

Privesc cerul de marmură
Pustiit de atâtea lacrimi,
Ce se preling pe obrazul negru
Al norului fără formă.

Pe muzica de cristal
Dansează zglobiu arcușul
Pe patru corzi de stele.

În valea de negură,
În risipa întunericului,
Al răului fără de bine
Şi al binelui fără de rău...

Privesc albastrul de azur,
Ce mă absoarbe in eternul amurg
Al unei sfere plate, însângerate,
De atâta lumină oarbă.

Ești un înger cu aripi negre
Ce vestește in zorii zilei,
O ramură tremurândă de iubire,
Îmbrăcată în flori de cireș.

Privesc ochii tăi de catifea
Ce-mi mângâie cu a lor lumină
Sufletul înfrigurat de singur
Și sfâșiat în atâtea inimi...

Pășesc temător printre culorile vii
Ale parcului verde,
Ce mă absoarbe in a sa blândă lumină.

Porumbelul alb al nopții
Străpunge întunecatul cer,
Îndreptându-se
Spre necunoscut,

Flori de suferință
Cu mireasmă amețitoare
Îmbracă într-o haină galbenă și grea sufletul pietrificat.