Clopoțelul dorinței

Autor:Ioan Daniel


Adăugat de: Ioan Daniel

marți, 15 decembrie 2015

Clopoțelul dorinței

Clopoțelul dorinței mele
Iar ne face semn cu mâna
Peste muchii de surcele
Când se vede iată luna

În amurg sublim de seară
Prinde totul iar viață
Pe când noaptea se coboară
Și-i senină a ei față

O mulțime de lumini
Prin oraș prind să răsară
Și prin parcuri și-n vecini
Pomi de iarnă-ncep s-apară

În potopul de lumină
Crăciunul e așteptat
Ca un prinț astăzi să vină
Căci de toți e adorat


Și-s atâția clopoței
Împletiți pe trotuare
Cu lumină adâncă-n ei
De un cântec noaptea pare

E un cântec din străbuni
Căci se apropie Crăciunul
Oamenii să fie buni
Să-l primească toți pe Fiul
15 dec. 2015 Cluj—Napoca


vezi mai multe poezii de: Ioan Daniel


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Frumuseţe
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Clopoţelul dorinţei.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Daniel, nu te gtăbi. Ai scris superb. Numără silabele. Nu se poate să nu găseşti o propoziţie cu rimă având 7-8 silabe. Întradevăr... "Prinde totul iar viaţă", are 7 silabe dar, NU merge - "Atmosfera prinde viaţă", ai punea spune. "Şi-i senină a ei faţă", nu merge, nu sună frumos. "Cu senina-i dulce faţă", ar merge de exemplu. Deci, învăţăm, nu ne supărăm, da?
pavalachepaul
marți, 15 decembrie 2015



destul de bine!! felicitari
casandra
marți, 15 decembrie 2015



frumos...
danab
marți, 15 decembrie 2015