Claraz - creaţii proprii

Urme de paşi pe zapada,
Doi câte doi pe acelaşi drum
Oameni ce se despart într-o iarna
Şi ce-a mai rămas din noi

Vad oameni cum plâng
Pe străzile vietii.
Si plopii le scutură
Amintiri din trecut.

Ai fost a mea crenguță de cireș
Infloreai când te țineam in brațe,
Îți lăsai mireasma dulce in odaie
Respirai atât de lin, tu, vis de vară...

Dacă vei pleca vreodată,
Să te uiți in palme
Și să numeri toate sărutările mele.
Înainte să îți iei aripile

De mâine, străzile imi vor părea
Mai triste.
Mergând alături de un gol,
Pe care l-ai lăsat sa mă urmeze

Suntem o mare de constelații
Sclipim pe cerul vieții lin
Si invatam sa fim prin alții
Ne strangem amintiri puțin câte puțin.

Erai a mea, trăgând după tine
O trenă cu stele.
Vedeam în tine visul de a fi
Vedeam în tine minunile lumii

Uite falezele pe care am croșetat saruturi
Cu pescăruși in aer, prin vise călători
Uite bărcuța de la mal plutind alene
Ce valuri triste așteptăm...

Adunam luceferi ca sa-ti prind in par
Licareau atat de tainic chiar si-n zori...
Pe noptiera de pe pat, elastic roz bombon
Tu respirai profund visand culori.

Cand vei pleca, imensa mea iubire,
Sa-mi scrii o scrisoare
Cu timpul in care m-ai cunoscut.
Sa-mi spui ce te-a adus atunci la mine