La cine să mă rog? - Christian W. Schenk

La cine să mă rog când vine Muza
Învăluindu-mi creierul cu spuza
De îndoieli, nimicuri şi poeme
Ba dându-mi palme chiar din vreme-n vreme?

Hârtia mi s-a rupt sub coate
Ştergând din ce n-am scris mai toate,
Si după toate grelele confuzii
Creionul mi l-am rupt de frica muzii.

Sunt indignat de ce îmi spun confraţii
De dincolo de Styx în conversaţii
Purtate între paginile pline
Scrise cu aurul flăcării meschine.

Nici ei nu-mi înţeleg prostia
Ce-am scos-o pe-ndelete din cutia
Învăluită-n pânză de angora
De muza mea ce-mi spuse că-i Pandora.

De-aş fi ştiut cine-i acea femeie
N-aş fi tânjit după a muzei cheie
Si astfel traiul liniştit
Nu doar cu „rite” l-aş fi absolvit.

Dar fiind aşa mă-ntreb ca un milog:
La cine Doamne pot să mă mai rog
Când am făcut atâtea de pripas
Din care nici o iotă n-a rămas?

Adăugat de: Franculescu

vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk