în căutarea unui erou - Charles Bukowski

în privinţa literaturii, pentru o vreme
a fost Hemingway, apoi am observat
că se cam repetă, că nu mai scrie
cu adevărat.

în ce priveşte sexul, am început
destul de târziu, şi fiind aşa stătut,
am început în forţă, învăţând cât mai mult
de la o femeie şi aplicând ce-am învăţat la
următoarea, mereu trezindu-mă-n alt pat
(dar şi în paturile cunoscute deja)
şi primul lucru pe care-l făceam dimineaţa
era să mă uit pe fereastră, să văd dacă mai
am maşina –pentru că mai încolo trebuia să
merg la altă femeie şi probabil la o alta spre
seară.

prânzuri, cine, plimbări prin parc, plimbări pe
malul mării, uneori întâlniri neaşteptate cu vreun
frate, un fiu, un fost soţ şi, o singură dată,
cu soţul pe bune.
nu ştiu pe nimeni care să fi avut atâtea femei şi
care, în acelaşi timp, să bea atât de mult.
eram total calic şi stupid.
din când în când mă întorceam în cămăruţa
mea jegoasă şi găseam sub uşă bileţele
turbate de la femei anxioase.
nu le răspundeam niciodată şi asta le înfuria
şi mai tare, îmi futeau maşina, îmi spărgeau
geamurile, năvăleau pe uşă, femele-uragan
venite din iad.
şi telefonul suna într-una şi era un întreg carnagiu,
înjurături, ţipete, receptoare trântite-n nas, linişte,
pe urmă, după câteva secunde, ţârrr! declaraţii de
dragoste, ameninţări cu moartea, şi, dacă-l scoteam
din priză, imediat auzeam în faţa casei frâne
scrâşnind, portiere trântite şi un pietroi
îmi făcea ţăndări geamurile.
de trei ori au încercat să mă omoare, deşi
eram bătrân şi urât, un prăpădit care, de multe ori,
n-avea nici măcar hârtie igienică. dar, cumva,
cu toată demenţa, am reuşit să devin propriul
meu erou.

mergeam în barurile negrilor
în barurile motocicliştilor
mă-mbătam în barurile mexicanilor
aş fi intrat oriunde
scuipam în ochii lui Dumnezeu
şi chiar în cei ai Diavolului
şi întotdeauna mă trezeam lângă
altcineva
şi soarele strălucea
numai pentru mine.

în maşina mea hârbuită
porneam spre Caliente sau
plecam în Mexic
cu o femeie
panicată
alături
„Doamne, conduci ca un maniac!”
îmi futeam toşi banii la curse
extaziat
de parcă totul era de partea mea.

şi totul s-a terminat într-o zi
într-o cămăruţă din L.A.
eram cu o fată frumoasă
cu părul lung, atât de tânâră,
cu un trup atât de delicios,
aproape că nu-mi venea să cred.
toată treaba fusese aranjată la colţul
străzii, cineva îmi făcuse lipeala cu
copila aia incredibilă, dar uite că-n cameră
mai era şi-o mexicană uriaşă, mai urâtă
chiar şi decât mine şi am privit-o în ochi şi
i-am spus „tu , dispari”.

„ba nu”, mi-a răspuns, „eu rămâne, eu vede tu nu
faci rău la ea”

Hristoase, chiar era urâtă.
florile jegoase de pe tapet
îmi înfloreau drept în ochi.
aşa că am hotărât: căcatul să
fie căcat.
am privit-o din nou pe mexicană:
„n-o vreau pe ea”, m-am auzit spunând,
„pe tine te vreau”.

„ha?”

„pe tine o să te fut!”

m-am aruncat înspre ea –
în tot timpul ăsta
copila nici nu mişcase, nu spunea
nimic, n-o interesa nimic.

mexicana era mai puternică decât
mine, m-a respins, am început să ne
caftim, am încercat s-o apuc de-un sân,
am încercat s-o sărut,
grasa era plină de fasole prăjită şi
de forţa aia, de pe vremuri,
m-a apucat şi m-a aruncat în perete,
a început să-şi agite braţul cu cârlig
de fier pe care nu-l observasem
până atunci, m-am ferit, am alergat la
uşă şi uşa era închisă,
grasa m-a atacat iarăşi cu cârligul,
nici nu vă-nchipuişi cum strălucea, ucigaş,
în lumina aia ieftină din camera aia ieftină,
fără inimă.
am reuşit să deschid uşa, am luat-o la fugă
pe scări, şi ea după mine. am alergat în stradă
şi ea după mine şi, norocul meu, spre deosebire
de alte nopţi, de data asta mi-am amintit
exact unde-mi parcasem maşina.

albatrosul e-o făcătură
universul e un bocanc
nu există eroi
există doar un şoarece
clipind
într-un colţ
există doar un colţ
cu un şoarece care clipeşte
două broaşte râioase îmbrăţişează
tot ce-a mai rămas
din soare
şi-ntre timp maimuţa
se chinuie să schiţeze un
zâmbet obosit.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Charles Bukowski