Caprarflorin - creaţii proprii

Sunt doar un biet rătăcitor,
Mereu pe-a visului cărare,
Mergând pe albul unui nor
Călăre pe un cal de mare.

Gândul împrăștie secunde-n iubire
Din ceasul speranței ce-a stat într-o seară,
Când visu-nghetat într-o cald-amintire
Se topește ușor și-ncepe să doară.

Curg spre-ntuneric râuri de întrebări,
Învolburate torente-n apusuri,
Ce nu mai aud ale vieții chemări
Pierzându-se în tăcute răspunsuri.

E neagră ninsoarea de-atâta minciună
Și cerul de-atâta trădare-a-nnegrit,
Când negrii sunt norii ce-n suflet se-adună
Uităm de iubire sub gândul umbrit.

Înotând în râul de flăcări
Al pletelor tale roscate,
Mâna mea împletește cărări
Unei iubiri viu revărsate.

Am închis într-o carte-o amintire,
Și apoi, o alta i-a urmat la rând,
Sunt vorbe risipite de iubire
Ce n-au mai vrut să stea la mine-n gând.

I-am dat târziu aseară o-ntâlnire,
O frumusețe cu chipu-nseninat,
O boare ce-a pătruns fără de știre
În sufletul meu veșnic înghețat.

Anul acesta inimile voastre au bătut alături de poeziile mele. Pentru asta vă sunt recunoscător și vă mulțumesc!

S-a mai scurs o picătură
Din oceanul vieții mele,

În vechea casă părăsită,
Pe-o stradă rece, desfundată,
O melodie nesfârșită,
Din viața bună de-altădată,

Cerneala s-a uscat în călimară
Și râuri de metafore-au secat,
Iar gându-acesta parcă mă doboară,
Să îți scriu cât te iubesc eu am uitat.