Calm21 - creaţii proprii

De-aș mai găsi o rază de lumină
să îmi topească palmele de ceară,
când ochii mei bătrâni de-atâta vară
se sting în ruga lor fără vreo vină.

Să pui un pas în gândul meu lunatic
ce te îmbie-n fior primăvăratic
și să citești în el cum fac risipă
în suflet, ochii de-mi strecori o clipă.

În braţe am doar vânt în astă seară
şi nu e plăsmuire sau fecioară,
în întuneric să îmi dăruiască,
speranţa cerului de tot, albastră.

De pofte pline îți pătrund veșmântul
priviri arzând în ochi te vor lumesc,
tu mângâi tainic suflete cu gândul
că dragostea e tot ce-i mai firesc.

Clipe se leagănă-ntre noi
se duc fiebinți și se-ntorc sloi
ba uneori se mai și sparg
cu cioburi mici ne trag în larg.

Când vine iarna în a ta privire,
pe mine toamna-ncepe să mă doară
și frunzele se-ascund în amintire
încet în suflet fulgii se strecoară.