Când nu ştiu unde să mă uit,
mi-aduc aminte de brânduşe
şi de albastru cer brodat,
cu puf de nea, din nor bogat,
de frunze verzi, ca mici ţepuşe
pe albul pur, dezvāluit.
Aşa merg către cer priviri,
scăpate de sub pleoape calde,
ce lasă lacrimi de iubire,
spre-acoperită regăsire
a primăverii cu smaralde
şi-a minunatei retrăiri.
Când nu ştiu unde să mă uit,
alerg pe drumul dăruit,
de viaţă şi de tine,
şi-adun la pieptul meu cu drag,
brânduşe eroine!
vezi mai multe poezii de: sorina
Detalii poezie:
Distribuie pe: