Femeia inecata - Bogdan Petriceicu Haşdeu

Pe mal sezand
Plin de-ntristare,
Eu petreceam prin gand
Pe rand
Necazurile vietei solitare.
“Ce trai
De rai
A fi casatorit!
Ce dulce armonie
Sa tot iubesti necontenit.
Fiind mereu iubit
Cu duiosie!
Mai in sfarsit
Si mie
Imi trebui o sotie,
Sa mor-de bucurie!”
Deodata
Iata
Alearga oarecine,
Dand busta peste mine.
- Bre, ce-ai patit, vecine?
- Rau si bine!
Nevasta-mi a cazut in rau:
S-a dus
Pe apa-n sus,
Si-i caut trupul eu!
- Cu voia dumitale,
Ti-a fi, prietene, cam greu,
Caci trebuia s-apuci la vale...
- Invata, mai,
Doar pe flacai
Ca tine!
Eu imi cunosc nevasta foarte bine!
Ea toate le facea pe dos,
Si prin urmare bietul val
A fost silit s-o duca nu in jos,
Ci drept in deal:
Pe placul ei
Sa-noate,
Caci altfeli nu se poate!
Destule sunt asemenea femei,
Dar nu se-neaca toate!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Bogdan Petriceicu Haşdeu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.