Bogdan Boitan - creaţii proprii

Rătăceam pe coaste hăulind la lună,
Dealurile blonde fredonau prelung,
Stelele pe coame se strângeau cunună,
Strălucind prin tâmpla norilor de spumă,

Nu plânge, Dresda

Ostaș neînfricat sub cerul slavei,
Scurmând cu stângu-n colbul ancestral,

Te-am iubit un secol

Te-am iubit cum ploaia își iubește norii,
Cum se-ntorc în mare fluvii de lumină,

Poeții vechi, poeții noi

Titani în slujba sfântă-a libertății,
În stihuri v-ați zidit mausoleu,

Cântecul pădurii

Se-adună viața-n os de rădăcină
Din freamătul ce tulbură frunzișul,

Rugă

Tu, Fecioară, Preacurată, iartă-mă că-s păcătos,
Nu e zi să nu-I calc legea și Cuvântul lui Hristos,

Ne înălţăm

Ne înălţăm spre stele de tămâie,
Ca în lumină tot mai mult să fim,

Te iubesc ca şi ieri, ca şi mâine, mereu

Te iubesc ca şi ieri, ca şi mâine, mereu,
Ca un nor scuturat de furtuni din trecut,

Darurile Domnului

Mi-ai dat ochi să văd Grădina garnisită pentru mine
Și urechi s-aud cum cântă păsărelele divine,

Vânătoare in Deltă (februarie 2019)

Un freamăt surd de aripi bătând nedeslușit,
Ca o sonată-a lunii pe delta tulburată,