am să înnebunesc privindu-te.
ai să înnebuneşti privindu-mă, poate,
în amintiri, undeva sau mă vei fi uitat
de tot cum uită pietrele
nu va fi trist însă, oh, zei, nu…
în fiecare clipă ai să-mi pari cel mai frumos bărbat
în fiecare clipă ai să-mi ridici bărbia în gând
şi-ai să-mi spui te iubesc, năuca mea
te iubesc, te iubesc, am să spun
iar când bătrâni ca arborii seculari
vom rămâne multe luni poate ai unei bănci printre tei
şi vrăbiile vor culege larve de fluturi stelari
din ridurile noastre
am să-ţi spun eşti frumos, atât de frumos
că-mi vine să plâng
atunci ai să râzi şi-am să te cert poate…
dar ai să râzi iar şi-am să uit
_
Copyright Mariana Fulger
vezi mai multe poezii de: mariana fulger
Detalii poezie:
Distribuie pe: