Dar auzi - Arthur Rimbaud

Dar auzi, săracii,
prin amurg cum mug
în april aracii
mazării,-n vaiug !

În curata-i ceaţă
către, Febe,-aşa
vezi cum fruntea-şi ‘nalţă
sfinţii de cîndva…

Dincolo de case,
capuri, - ei nu vor,
Antici dragi, să-şi lase
acest filtru-al lor…

Însă nu-i astrală,
nici festivă,-I drept,
bruma ce-o exală
ăst nocturn efect.

Totuşi, ei există,
- Sicilii, Germanii,
în această tristă
pîclă, neguri stranii.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Arthur Rimbaud



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.