Artemie - creaţii proprii

Și parcă tot colindul ne rămâne,
Pastilă în mari și grele încercări,
Atunci când ești prea plin de tine,
Când nu mai știi cum vorbă să-ți dezlegi.

Traducere după Hristo Botev

”Binecuvântat este Dumnezeul nostru...”

Când muritori s-ascund la casa lor,
Peste oraș o liniște s-așterne,
Ceasornicul bătând chinuitor,
Din timp împrumutat abise cerne.

Cu toții știm unde am vrea s-ajungem,
Într-un infern de frunze acoperit,
Sau, colț de Rai cu libertăți absurde,
Unde atârnă răstignirile pe zid.

Ale voastre gânduri, ale noastre înfrângeri,
Zboruri fără aripi, într-un cosmos mut.
Demoni nu suntem, cum n-am fos nici îngeri,
Ci suntem doar oameni, umbre de temut.

Încă un an, aceeași ne înțeleasă Înviere,
Oameni ”curați” în primăveri, din nou.
Nu este loc pentru discuții sau tăcere,
Toți se așteaptă la minuni, lângă cavou.