Carnet de idei I sau Carnetul vişiniu - Ara Alexandru Șișmanian

lucrul în sine (ding an sich), această enigmă a sfinxului
incompatibilă cu veritabilul concept, poartă o contradicţie internă
sensibilă din chiar formularea sintagmei, contradicţie ce face din
ea o pură aberaţie filosofică
o enigmǎ constǎ în încuierea unei informaţii într-o unitate de atenţie
frustratǎ, ceea ce revine la a închide un vid într-un vid. mai exact,
obnubilarea enigmaticǎ presupune captivarea informaţiei în zona
profundǎ de aşteptare a atenţiei, adicǎ într-un sector la care atenţia
comunǎ nu are acces sau are doar un acces suspendat.
dacǎ œdip “rezolvǎ” enigma sfinxului – el însuşi o fantasmǎ simbolicǎ
a atenţiei profunde – asta se datoreazǎ faptului cǎ are pur şi simplu
revelaţia de a-i cǎuta rǎspunsul în diateza reflexivǎ a atenţiei, nu în cea
activǎ sau în cea pasivǎ (ca toţi cei ce rataserǎ în prealabil “proba
iniţiaticǎ”). “are revelaţia” e un fel de a spune cǎ œdip întrerupe brutal
un tip de cǎutare gnoseologicǎ, ceea ce libereazǎ, în chip tot atît de
brutal, un altul, pînǎ atunci ocultat.
“virtute”, “intransigenţǎ” – termeni incomprehensibili din perspectiva
a ceea ce aş numi logica agricolǎ româneascǎ pentru care corupţia a
devenit un fel de cult al fertilitǎţii.
infinitul e neantul comunicant.

vezi mai multe texte de: Ara Alexandru Șișmanian