Anita - creaţii proprii

În fiecare vară mă aştepta la gară
Cu hainele bătrâne de atâta purtare
Cu lacrimile în ochi de bucuria revederii
Şi de gândul ce-o măcina crud - că va veni clipa plecării...

Al cui eşti tu copil frumos
Ce străluceşti ca aştri pe cer.
Eşti un om hain sau duios?
Sau eşti plămădit dintr-un mister.

Suflu în lumânările de pe tort.
Privesc cu ochii ficşi ca de mort.
Când au trecut 3 decenii!?
Nimeni nu ne spune că timpul trece dar nu devenim genii...

Alături de tine
Viaţa-mi apare
Ca un vis frumos
Noi formăm o stea mare.

Lacrimile mele cad în sus
Spre Dumnezeu s-au dus
Să-I arate durerea mea
De o vrea, de-o asculta.

Tu eşti jumătatea mea bună
eu sunt jumătatea ta rea,
m-ai ales dintr-un câmp plin de flori
eram singura pe care nimeni nu o voia.

Ţi-am smuls un sărut aseară
Când dormeai
Mi-aş fi dorit încă unul, însă
Dacă te trezeai?

Te uiti ca in oglinda la mine
Caci suntem la fel eu cu tine
Avem aceliasi aspiratii, vise
Aceliasi amintiri si zile de povesti pline.

O poză, doar una să-ţi fac
Pentru eternitate.
Când tristă voi fi, când o să tac
Din ea să ieşi să-mi faci pe plac.

Aripi aş vrea
Să pot cumpăra
Apoi să le cos
De trupu-mi osos.