Alexandru Ciocioi - creaţii proprii

Sărbătorile de zăpadă

Am uitat să vă spun...
Vin sărbătorile de zăpadă! .... şi bradul de pe colţul mesei, uitat de un înger milostiv ca ideea, se umple de singurătăţi ademenind sfiala mâinii să aprindă în fiecare seară câte una, rezemând-o de un vis mai orb decât noaptea dar încă viu într-o inimă ce bate tăcută a rugăciune.

Omul din ...

Am uitat să vă spun...
Omul din marginea drumului nu este învins, este doar dat la o parte de către copiii prea copii ce au crezut că dimineaţa purtată pe umeri le dă dreptul de stăpâni peste pietre şi flori, peste roua de cuvinte aşezată în altarul cetăţii şi de omul din marginea drumului.

Clepsidra cu grâu

Am uitat să vă spun...
Văzut-am într-o seară o pasăre ce stătea de vorbă cu statuile din piaţa cetăţii. Am văzut-o stând de vorbă şi cu o statuie ce va să fie, iar unii trăitori ai cetăţii, având conştiinţa legată de alt trup, au început să arunce cu săgeţi în pasărea ce avea drept scut un cântec pe care o fecioară oarbă îl dăruie zidurilor şi florilor ce voiau să meargă spre piaţa mare.

Datina

Am uitat sa va spun...
Pe stradă a început să treacă zilnic un cavaler în zale pe un cal alb aruncând cu arginţi în porţi şi, spre uimirea grădinilor, casele au început să dispară, locul lor fiind luat de frunze frumos împăiate.

Pasăre împăiată

Am uitat să vă spun ...
În oraş nu mai sunt păsări! Oamenii îmbrăcaţi într-o teamă portocalie merg împleticiţi după un ritual străin nouă, şi-n piaţa mare, nebunul străzilor vinde pe o tarabă cărămizi de spaimă, mănuşi pentru frică şi posturi de şefi pentru moarte.

Zăpada

Am uitat să vă spun ....
Zăpada prin care mergem cânta a departe.

Alb

Am uitat să vă spun ...
Aş vrea să mă îmbrac în alb, într-un alb total, atât de puternic încât să se umple încet, încet, de alb, de această neculoare ce le îmbrăţişează pe toate şi care începe să amiroasă a cer, pentru că numai aşa vor veni îngerii să-mi pregătească luntrea.

Visele

Am uitat să vă spun.....
Ieri, după vecernie, mi-am adunat visele la o cafea, oferindu-le pişcoturi şi câteva cuvinte bolnăvicioase pe care ochiul le-a strâns de pe drumuri, acele drumuri străbătute de respiraţia prea obosită de a nu recunoaşte neputinţa de a mângâia cerul cu mâna, acele drumuri pe care le-am adunat într-un punct şi le-am dat foc ca nimeni şi în special tu, să nu mai mergi îmbrăcat în singurătate, călcând peste blestemul de lemn trecător.

Coborârea


Am uitat să vă spun ...

Zidire

Am uitat să vă spun ...
În carnea femeii, niciodată ştiută de-a valma, sălăşluiesc imperfecţiunile timpului străjuite de flori, nesfârşite culori şi multe, foarte multe comori, a căror taine benchetuiesc pe acoperişul lumii.