Aelius - creaţii proprii

prin viață
cărări se așterneau sub pași,
seninul umbrea clipele
ce tot înălțau

Din toată poezia vieții
nu mă interesează
decât cărarea nesfărșită
a copilăriei,

Au stat la masa lumii
obosiți de neputințe
și au adunat de prin gândurile,
visele și cerurile tuturor

Niciodată,
prin nici o primăvară,
oricât ar fi înflorit
zâmbete și lumi,

Iarna ta,
adiere de colinde
peste așteptările raiului meu.

Norii sunt
copacii cerului
ce cresc
cu capul

Știi, mai mereu mi-am dorit
să îți scriu o poezie simplă
fără prea multe cuvinte,
o emoție, un sens acceptabil

Viața ne aleargă iute din urmă,
mult prea grăbită în față,
de la primul surâs al răsăritului
abia de apuci să-ți dezmeticești lumea,

Din adânc dezbrăcat
de liniște te chem
dimpreună cu
toată arderea

Recunosc
te-am căutat în fiecare privire
ce izvora frumusețe
în fiecare surâs ori adiere