Adrian.pascu - creaţii proprii

Am aruncat în aer o monedă
Și timpul s-a oprit preț de-o secundă.
Aveam privirea ațintită-n cer,
Aveai o rochie lungă.

Era un ceai cu iz de primăvară și jăratec,
Un simplu "Bună seara" pe furiș și-o iarnă grea, lăsată-n spate,
Toate sub octava notei principale
Din Concertul Timpului în RE major.

Aveai pe aripi praf de pușcă, aveai nectar pe coapsele subțiri.
Și păru-ți mirosea a toamnă. Iar tu, a veșnici dăruiri.
Decor puteai să fii. Tablou. Să-ți număr degetele suave.
Eu un plămân, tu un plămân. Tandem cu sunetele grave.

... și văd cuvintele mele invitând la dans
Frazele tale, iluzioniștii personalității gândurilor mele,
Conducătorii imperiului "bilețelelor de pe frigider".
... și aud notele primei noastre fugi;