Străin fără tine - Adrian Păunescu

Și mâna stângă-mi ia deodată foc
Când trenul pleacă-n noapte, de pe șine,
Cu umbre care cad să se închine.
De mine-și bate insomnia joc.

Când consistență nu mai au deloc,
Într-un oraș străin, femei străine,
La semafoare, parcă mi-e mai bine,
Când văd culori schimbându-se pe loc.

Deodată, talpa de pământ se ține
Și nu mai pot înainta deloc,
La moarte prin cădere mă provoc,
Ce frig îmi e pe lume fără tine.

Și mă complac, în lipsa de noroc
Și mă deprimă lipsa de rușine.

25 Ianuarie 2003
("Din doi în doi", 2003)

Adăugat de: viorel tgv.

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.