Licitaţie fără rost - Adrian Păunescu

Ca să te dau vor liniştea să-mi dea,
sunt gata orice târguri să-mi propună,
dar cum s-accept şi ce să fac cu ea,
când lor trădarea li se pare bună?

Te-ai selectat aproape natural
din mii şi mii de drame din arhivă,
prin moarte ai trecut spre ideal
în jertfa ta mereu neproductivă.

Mi-au oferit proiectul lor prostesc
şi jurământul c-o să-mi fie bine,
le-am spus că fără voie te iubesc
şi că iubirea-i mai presus de mine.

N-am nici voinţă, nici ambiţii n-am,
mă las purtat spre ochii tăi de plânsu-mi,
mă depărtez purtat, ca într-un ham,
de mine însumi către mine însumi.

Mi-ai devenit, cu timpul, precum ştii,
o parte componentă naturală,
un fel de punct plângând pe-un fel de i,
icoană ce se naşte din greşeală.

Au licitat ca pentr-un bun de preţ,
adăugând procente fiecare,
dar le-am răspuns acestor precupeţi:
iubirea mea nu este de vânzare.

Nu ne puteţi cu forţa separa,
nu ştie altfel gura să respire
şi nici nu pot să mă despart de ea
cum ochiul nu se rupe din privire.

Adrian Păunescu
("Meserie mizerabilă, sufletul", 2000)

Adăugat de: viorel tgv.

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.