Adiphonenastase - creaţii proprii

În jurul meu e noaptea fără viață,
Căci tot ce nici n-a fost nu va mai fi,
E prea târziu să sper în dimineață
Și mult prea greu să mai aștept o zi.

Înger alb, înger de rouă, preafrumoasă zână bună,
Te arată dintre stele sau din basme fermecate,
Te-ai ascuns în roua rece sau în mare sau în lună,
Te coboară lângă mine căci te simt aşa departe...

Mi-am adus din nou aminte de iubirea din poveste,
Iar mi-am amintit de tine, de sărutul tău de jar
Mi-e gol sufletul de şoapta ce a fost şi nu mai este
Mi-e zadarnică durerea şi mi-e versul în zadar.

De-ai ştii, aşa, ce mult iubesc
Privirea-ţi dulce de fecioară,
Şi zâbetu-ţi neomenesc...
N-ai mai pleca a doua oară.