Aud un clopot adânc de tot - Adam Puslojić

Am rămas singur în cetate
ca un orb de lumină lină
şi de inimă de beznă nevindecat.
Pe cine să-l apăr cu ultima lacrimă
atunci când intră inamicul glorios
şi plin de crucea lui ca o spadă
sângeroasă? Aud un clopot, adânc
de tot, ca o spânzurătoare din aer
care, ramolită şi distrusă de folos...
acum scârţâie pustie, goală, în zadar
ca un scaiete uscat şi uitat pe câmp
ce nu mai poate agăţa pe nimenea...
Văd cum lumea aici s-a redus la cenuşă
şi scrum, la aer înflăcărat şi fum.
Fugim şi noi... dar care noi, sunt unul
şi el părăsit de sine şi de Dumnezeu
care mă tot iartă mereu și-mi deschide
poarta cetăţii sau ieşirea spre altar.

12.XI.2005

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Adam Puslojić



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.