Acasă
andreionthepoetry
ABIS (o parafrazare a poeziei "PRĂPASTIE" de Octavian Goga)

ABIS (o parafrazare a poeziei "PRĂPASTIE" de Octavian Goga)

Autor:andreionthepoetry

luni, 04 ianuarie 2016

ABIS
(o parafrazare a poeziei „PRĂPASTIE” de Octavian Goga)

Şedeam la masă cu o sticlă ca globul unei ghicitoare,
Vădind-o de adânci secrete când îi sorbeam dulcea licoare
Şi ochii, tot mai plini de ceaţă, priveau din ce în ce mai clară
Imaginea de pretutindeni - şi dinlăuntru-mi, şi de-afară.
Vedeam o lume centrifugă cum ne-ncetat se risipeşte,
Iar eu mă risipeam într-ânsa la fel ca ea de nebuneşte.
Simţeam în inima-mi cum bate inima ei, cu puls haotic
Îndreptăţit chiar de-a ei soartă ce-i râde-n faţă râs nevrotic.
O lume care nu te lasă să mai priveşti spre bolta-naltă,
Ci mulţumirea ta să fie că nu te-afunzi cumva-n vreo baltă,
O lume cu-ale ei repere, fără de care nu se poate,
Iar tu, pribeag pe-a ei cărare, traieşti şi mori doar dând din coate.
Înţelepciunea ei te-nvaţă aproape tot ce vrei să ştii:
În ea găseşti Arta şi Ştiinţa - dar nu şi cum să poţi iubi.
Iubirea e din alte sfere, nu erudiţii ţi-o arată.
... Aş da pe-un dram, doar, de iubire, învăţătura lumii toată...!

În transa ce-şi ţesea urzeala în mine ca o arahnidă,
Păzindu-mă să nu fiu liber, dându-mi impresia, perfidă,
Că-abia în sânu-i se găseşte adevărata libertate,
Păşi încet, venind spre mine parcă din altă realitate,
Un bătrânel cu chip de tânăr şi cu privire ancestrală
Ce aducea doar liniştire, ca aurora boreală.
Când l-am văzut, simţirea-mi toată se înfioră de-o amintire
Ce nu ştiam de unde vine - mă răscolea ca o iubire.
Iar el mi-a spus atunci pe nume... Şi-ndată lacrimi pe obraz
Mă năpădiră ca un fluviu ce rupe-al inimii zăgaz.
Când începu el să vorbească, parcă vorbea a mea conştiinţă,
Iar spusele-i mângâietoare n-aveau nevoie de vreo ştiinţă.
A început, cu glasul molcom, să-mi povestească despre mine
Atâtea lucruri minunate ce le uitasem - ce ruşine...
Mi-a spus de Tata, că m-aşteaptă s-apuc pe drumul către casă,
Că vrea să vadă cum Cuvântu-I îmi e învăţătură-aleasă,
Şi nu ce lumea îmi oferă. Mi-a spus că pot trăi în lume,
Dar nu după a lumii lege, ci după Legea Lui anume,
Că pot cunoaşte Adevărul dacă respect a Lui poruncă.
Vorbea bătrânul cu chip tânăr, şi vorba-i îmi părea o stâncă
Ce cu putere minunată lucra în mine neclintită
Ca zborul lin al unui vultur ce parcă nu dă din aripă.
Şi-apoi mă întrebă în şoaptă, asurzitor de înţeleasă:
„Eşti dornic, fiu iubit de Tatăl, să te întorci vreodată-Acasă...?”

Privea în suflet bătrânelul şi nu aveam cum mă ascunde -
Nici nu voiam, mă simţeam bine să ştiu că-n inimă-mi pătrunde.
Un Duh din veşnicie, parcă, se aşternea-n a mea făptură
Şi-atunci simţeam cum mă cuprinde o dragoste fără măsură.
Vedeam pe cer cum se-nfioară de-aşa trăire, chiar şi luna,
Iar stelele, de prin neanturi, de mine se mirau întruna;
Toate manualele de ştiinţă şi toate cărţile de artă
Şi-ar fi dorit acum, prin rafturi, cu mine dragostea să-mpartă.

*

După un timp, plecă bătrânul, iar eu cătam în urma lui;
Văzând cum urcă munţi spre Ceruri, parcă voiam şi eu să-i sui...
Mergea cum zboară porumbelul ce-a fost trimis cu vreo scrisoare,
Iar eu, de-acum, că e un înger puteam să fac oricând prinsoare.
Şi-aşa de lesne urca drumul ce-mi arătase către casă,
C-aprinse dorul sfânt în mine, ce şi acuma mă apasă...
Bătrâne drag, ce freamăt dulce cuvântul tău vru să-mi dezlege?
Jindul de Vatra Părintească mi-i mai presus de orice lege.

Un vânt venit de nicăierea mă răscoli uşor prin plete
Şi-atunci, cu firea mea plăpândă, lăsai un gând să mă îmbete:
Că-n suflet eu am două laturi, şi între ele un abis,
Şi-o luptă port adânc în mine să ţin mereu un pod deschis
Ca-n lumea asta păcătoasă să pot trăi ne-mpovărat,
Fiindcă-i plăcută pentru simţuri şi nu e om fără păcat.
Cu arme multe şi tăioase eu lupt de-o parte şi de-ailaltă,
Purtând victorii de o clipă în fiinţa-mi joasă şi-n cea-naltă,
Lăsându-mă rănit pe fronturi ce se deschid fără oprire
Şi oscilând, precum o frunză, între-a fi mort şi nemurire.
Şi două glasuri, din străfunduri şi din Înalt, mă strigă tare,
Cercând deodată să mă facă doar unuia să-i dau crezare:
„ - Tu eşti de-aici, din astă lume. Nu vezi că toate-s minunate?
Aici sunt munci, dar şi câştiguri, şi sărăcie, şi palate.
E-o lume dreaptă, raţională - nu asta-nveţi în şcoli, gândirea?
Tânjeşte dar, cu lumea toată, doreşte-ţi ce vrea omenirea.
Numai aici ai libertate, aici doar poţi să faci ce-ţi place.
Când mori te-opreşti din degustare, deci fă acum câte poţi face,
Nu te gândi la ce e după! Ce să mai fie? Nu-i nimic.
Nu pierde timpul, prinde clipa, ascultă bine ce îţi zic!”
„ - Eu ţi-amintesc că eşti aicea vremelnic, dar a ta făptură
E veşnică într-altă lume - întoarce-o-acolo, fă-o pură
Şi n-o lăsa să se-ntineze de al păcatelor noroi -
Eşti fiu de Împărat şi-acasă ai doar din cele mai de soi!
Demult, au fost făcute toate ca fiecărui să vorbească,
În astă lume decăzută, de dragostea împărătească
Ce are Tatăl pentru fiii ce-acum plecaţi sunt de acasă,
Pe care, dacă au credinţă, El nicio clipă nu îi lasă.”

Părea că smulg bucăţi din mine aceste glasuri, să mă rupă,
Şi că-n războiul ce îl poartă doar eu am să cedez în luptă.
Privind în zarea-ndepărtată, deodată mi-am adus aminte
De drumul ce-l urca bătrânul şi de-ale lui blânde cuvinte:
„De vrei s-ajungi cu Mine-n Ceruri, drumul acesta să îl sui!
Eşti doar în lume, nu din lume - tu aparţii doar Tatălui!”

vezi mai multe poezii de: andreionthepoetry

Detalii poezie:

»» Tema poeziei: Credinţă

»» Poezie de debut? nu

»» A mai fost postată pe acest site? nu

»» A mai fost postată pe alte site-uri? nu

»» Vrei să fie analizată critic? da

Distribuie pe:

Facebook
Twitter

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii:

Draga Andrei , revin la aceasta poezie a ta pentru a-ti marturisi ceva: asa de mult mi-a placut ca am postat-o pe blogul meu, la sectiunea literatura , evident specificand numele tau. Ma simt insa vinovata ca nu ti-am cerut acordul de la inceput si cearta-ma , supara-te ....dar te intreb abia acum: Am voie?
Daca nu doresti , o voi sterge imediat...A fost foarte apreciata , daca e sa ma iau dupa numarul de vizualizari care o claseaza pe locul doi :)
Astept raspunsul tau , nu am mai facut asta pana acum si nu ma simt in regula pentru ca nu te-am intrebat .
Cu drag.
Adina Speranta
luni, 18 ianuarie 2016

Draga Mirela, cat sunt eu de mare (mai ales la propriu, trebuie sa marturisesc :))) ), ma fac tare mic in fata spuselor tale! Iti multumesc din suflet si ma bucur enorm ca am reusit sa pun pe hartie o poezie care sa aduca asa frumoase cuvinte! Cu intreaga mea pretuire!
andreionthepoetry (autor)
joi, 07 ianuarie 2016

Draga mea Dana, nu cred ca mai este nevoie sa-ti destainui cat de mult ma bucur ori de cate ori un comentariu de-al tau este prezent la postarile mele, ca sa nu mai spun de incantarea cu care citesc versurile tala minunate! Vreau sa fii sigura de cea mai mare consideratie pe care o am pentru artistul din tine si-ti multumesc mult pentru aprecieri! Cu mare drag!
andreionthepoetry (autor)
joi, 07 ianuarie 2016

Draga Adina, alaturi de marele poet Octavian Goga, stii bine ca esti tare "vinovata", fara sa vrei, pentru prilejuirea acestor versuri ale mele :))) Asa incat trebuie sa-ti multumesc din nou si din nou pentru asta! Aprecierea ta deosebita m-a coplesit total!

Asa cum i-am spus si Gerrei, nu voi renunta la scris, voi scrie ori de cate ori voi avea ceva de spus, insa lipsa timpului a dus, in ce ma priveste, si la lipsa inspiratiei... Uneori, insa, nu lipsa timpului m-a tinut departe de scris, ci, asa cum am mai spus, si unele considerente de ordin interior. Dar nu pot decat sa ma bucur ca atunci cand reusesc sa postez gasesc oameni minunati care rezoneaza atat de frumos la poeziile mele.

Iti multumesc colosal de mult pentru tot ce faci!
andreionthepoetry (autor)
joi, 07 ianuarie 2016

SAlecsandru, popasul tau este tare imbucurator pentru mine, iar cuvintele tale si versurile cu totul potrivite imi aduc convingerea ca am reusit sa transmit ceea ce mi-am propus, asa cum mi-am propus. Pentru toaste acestea, iti multumesc tare mult!
andreionthepoetry (autor)
joi, 07 ianuarie 2016

Draga Andrei Stomff (ca sa nu creada cineva ca vorbesc cu mine - tu ma intelegi, doar tu ai fost primul care s-a gandit la aspectul asta :) ),

Enorma bucurie am sa stiu ca ai citit aceasta poezie si ca ti-a placut! Mare incantare sa te vad iar aici, pe site, si sa cunosc ca din toate optiunile, ai ales sa dai click pe postarea mea! Sunt mult onorat si ma bucur de prietenia ta mai mult decat isi poate inchipui cineva!

Iti urez din toata inima un an excelent si numai impliniri!
andreionthepoetry (autor)
joi, 07 ianuarie 2016

Draga Gerra, ce pot sa mai zic...? Ma fac mic, mic de tot, in fata unor asa de frumoase, gingase, hazlii si totodata... autoritare incurajari :))) . Tare mult mi-a placut abordarea ta si spun un "Da, sa traiti!" cu gura cat mine de mare :))).

Cat priveste invinuirile mele de sine, ele sunt poate doar rezultatul perceptiei pe care cred ca am indus-o de multe ori prin poeziile mele. Ceea ce doresc eu este sa atrag atentia cititorilor asupra naturii pacatoase a firii omenesti si asupra necesitatii de reinstituire a relatiei cu Dumnezeu in acord cu voia Lui, spre binele nostru. Este adevarat ca mesajul meu comporta de cele mai multe ori un mod de adresare la persoana I singular, fiindca ar parea acuzator si cred ca ar fi exagerat, sa ma adresez direct cititorului. Nutresc insa speranta ca multi cititori vor gasi aspecte comune cu cele pe care eu le comunic in versurile mele si se vor "autosesiza". Vadirea pacatului are, in ce ma priveste, rolul de a-l identifica, a reflecta asupra lui si a-l elimina, pe cat posibil. Nu inseamna ca aceasta abordare ma face sa deznadajduiesc si sa abandonez, sau ca vad numai partea goala a paharului, chiar daca uneori nu mai am (vremelnic) imboldul de a scrie. Voi scire atunci cand voi simti ca am ceva de zis.

Pe de alta parte, in ultima vreme am resimtit acut si lipsa timpului care mi-a furat si din inspiratie...

PS: Pe Khayyam, daca l-as intalni pe strada l-as opri sa-l intreb eu cate ceva :))) Cred ca a avut o mare ispita in viata sa minimalizeze pacatul in atatea scrieri (dar cred ca la el asta a fost o forma de resemnare in fata slabiciunilor lui, de justificare si de eschiva, mai degraba pentru a se indreptati in fata oamenilor, si nu de crez profund). Si totodata, sunt convins ca nici el nu punea semnul "egal" intre "iertare" si "neantul absolut" :)))) Eu insa am citit cu mare drag printre randuri ceea ce ai vrut sa-mi transmiti si rezonez pozitiv la chemarea ta atat de minunata!

Iti multumesc tare, tare mult, draga Gerra si te asigur inca odata (desi sunt convins ca nu mai era nevoie) de imensa mea pretuire fata de tine, pentru multe motive - pentru artistul extraordinar care esti, pentru omul din tine, pentru invingatorul din tine si pentru capacitatea ta transcendentala deosebita, care razbate din orice vibratie a fiintei tale!

Cu mare drag!
andreionthepoetry (autor)
joi, 07 ianuarie 2016

Oameni buni, ma simt cu totul coplesit de cuvintele voastre deosebite si imi cer scuze ca de-abia acum va aduc multumirile mele, pe care nu stiu cum le-as putea aseza cum se cuvine langa aprecierile voastre!

Asadar: Ecaterina, Ovi, Traian, va multumesc tare mult pentru comentariile voastre minunate!

Va urma :)
andreionthepoetry (autor)
joi, 07 ianuarie 2016

Magistral ai transpus în planul mântuirii parafrazarea poeziei lui Octavian Goga !
Ești mare, Andrei, mare de tot ! Frumos tare de tot !!!
cu drag,
mirimirela
miercuri, 06 ianuarie 2016

Dragă Andrei, scrierea ta e impresionantă Adina a creionat perfect amplitudinea respirului tău poetic, eu nu pot decât să subscriu:
”Te chinuieşte gândul că faci mereu păcate.
Te chinuieşte gândul că faci mereu păcate.
Din orice bucurie o vină ţi-ai făcut.
E fără rost tristeţea, Khayyam, căci după moarte
Veni-va sau iertarea sau neantul absolut.

Traducere George Popa ”
Khayyam spune magistral ce vreau eu să-ți spun! Adevăratul mare păcat ar fi să nu ne bucurăm de darul magic al vieții! Așa că eu aștept bucuria ta să explodeze în versuri magistrale! Te îmbrățișez cu drag!
Gerra Orivera
marți, 05 ianuarie 2016

Draga Andrei , cuvintele sunt sarace pentru a descrie emotia transmisa de aceasta poezie. Pe langa mesajul ei , imi place foarte mult modul de exprimare, versul bogat , compact ...e adevarat ca lungimea lui permite expunerea ampla de imagini , situatii...dar am citit si poezii in care ideea taraganeaza de-a lungul mai multor versuri, ori la tine se simte trairea, prezinti stari sufletesti antagonice, simt zbaterea sufleteasca care isi gaseste raspunsul, calea de urmat in final.
E cea mai frumoasa poezie a ta!
Nu pot decat sa ma bucur ca ai citit poezia lui Octavian Goga si ca lectura aceasta te-a indemnat sa scrii! Finalul de la "Prapastie " este trist, este un adevar pe care nu-l poate schimba nimic, din pacate...Daca ar fi a enumar numai cateva nume cunoscute l-as aminti pe Paler, pe Cioran...care plecand din mediul natal, satul ...nu si-au gasit locul intr-un oras ce-i sufoca, au plans dupa locul natal, dupa lumea linistita , si-au strigat dorul in scrierile lor...dar ei nu au mai aparinut acestuia , insa nici orasului... Tu ai ales o alta tema , la fel de profunda si ai conturat-o magistral :) Pot spune ca poezia ta m-a emotionat la fel de mult ca si cea a marelui Goga! Cu cea mai mare sinceritate!
As vrea sa te rog ceva : nu renunta ,Andrei! Gaseste-ti timp pentru a scrie ce simti, nu te indeparta de lumea aceasta in care cuvantul pus in vers deschide ochilor nostri lumea frumoasa a sufletului tau. Oricat am fi de ocupati , cu totii, putem gasi cateva minute pentru noi, pentru ceea ce ne bucura :)
Eu te astept cu drag , Andrei !
Iti doresc un an plin de bucurii si impliniri ! La multi ani!
Adina Speranta
marți, 05 ianuarie 2016

Ma bucur ca am rupt 5 minute sa intru pe site cu gandul sa imi linistesc un pic mintea si sufletul. N-am apucat sa citesc altceva desi au aparut multe nume noi pe care de-abia astept sa le citesc. M-am oprit bineinteles la postarea ta si ma bucur ca am facut acest lucru. E o magistrala parfraza care mi-a mers la inima.
Profit de ocazie sa va urez tuturor , din tot sufletul "La multi ani 2016" .
Pe curand , sper.
stomff
marți, 05 ianuarie 2016

Superba descriere a luptei interioare din noi!.Multumesc foarte mult andreionthepoetry pentru aceasta minunata parafrazare!

Nu mai e nimic de zis:
Ori infern,ori Paradis
Ne asteapta cand plecam

Ca aici vesnic nu stam,
Atarna de Cel de Sus
Ce vom fi.Si de Iisus

Ca pe-aici suntem si noi
Neajutorate oi.
SAlecsandru
marți, 05 ianuarie 2016

O lucrare splendida, bine ai revenit Andrei
traian
marți, 05 ianuarie 2016

absolut superb, mi-a placut mult de tot, fiecare cuvant,
Ovi_Andro
marți, 05 ianuarie 2016

Mii de felicitari si admiratie pentru creativitate!
ecaterina lungu
marți, 05 ianuarie 2016

frumoasa parafrazare..frumoase comentarii..felicitari,Andrei!
un an nou cu impliniri iti doresc!
danab
marți, 05 ianuarie 2016

La mulți ani Andrei, bogați în creații poetice și-n revelații - și de nu ne mai răstorni șî cu alte creații poetice, parafraze sau nu la ce dorești tălică - să știi că mă dezlănțui asupra ta cu niște ”colinduri” de n-o să știi ce taifunuri trecură prin ograda ta! Ajungă-ți vacanța di la scris - vreau să te văz mai des p-acilea!!! Înmulțește talanții Andrei, (harul) de ții dădu Tătuca! Că d-aia ni-i puse în desăguță - nu să prinză mucegai în timp ce noi ne dăm cu stângu în dreptul învinuindu-ne de toate bazaconiile! :)))
Îmi plăcu parafraza ta Andrei! Te îmbrățișez cu tot dragul!
Gerra Orivera
marți, 05 ianuarie 2016

la mulți ani, Andrei!
și eu am cam chiulit, cunosc pricinile... cu atât mai mult mă bucur!
mult! ... am zis?
adina coltea
marți, 05 ianuarie 2016

Multumesc Adina! Ma bucur sa ne "revedem" dupa atata timp! Am cam tras chiulul de pe aici... Si tare mi-e ca o sa-l mai trag... Timpul, sau mai bine zis lipsa lui...

La multi ani!
andreionthepoetry (autor)
luni, 04 ianuarie 2016

... cu gând bun și încântare, Andrei. ca de obicei :)
adina coltea
luni, 04 ianuarie 2016

Am deschis astazi site-ul si mi-au cazut ochii pe o poezie absolut minunata - „PRAPASTIE”, de Octavian Goga! Adina, iti multumesc enorm pentru acea postare!

Dar as fi ramas, probabil, un simplu cititor fascinat total de muzicalitatea si de mesajul extraordinar de sensibil transmis de Octavian Goga in aceasta poezie, daca finalul ei nu mi s-ar fi parut aducator de o oarecare deznadejde si dezorientare, cu toate ca planul abordat de Goga poate oferi o optica scuzabila:

„Împins de visele deşerte, zadarnic drumul tău îl sui,
Biet călător, în lumea asta, tu nu mai eşti al nimănui!”

M-am hotarat atunci, cu intreaga condescendenta fata de uriasul poet, sa pun pe hartie aceasta poezie a mea, care, asa cum am precizat si in titlu, se constituie intr-o modesta parafraza, cu o dispunere pe alt plan a luptei interioare - lumescul strain in antiteza cu cerescul „Acasa”.

De asemenea, am considerat potrivit sa ma refer la aceasta lupta ca purtandu-se intre doua laturi ale fiintei, si nu intre doua suflete din aceasta.

In rest, am incercat sa pastrez structura poeziei lui Goga (cred, doar, ca parafraza mea a iesit cam prea lunga...).

Sper ca am oferit o lectura placuta celor care au avut rabdare sa o parcurga, recunoscandu-mi singur indrazneala de a ma „lega” de o asemenea bijuterie poetica si rugandu-va sa priviti aceasta incercare cu un gand bun.

Va multumesc!
andreionthepoetry (autor)
luni, 04 ianuarie 2016