Sonet XXI - William Shakespeare

De muze n-am sa ma mai las stârnit,
De frumusetea lor sulemenita,
Cu cerul însusi te-am împodobit
Orice falos doar cu-n falos repeta,
Cât sa ma fi facut sa te compar
Cu astre, a lumii, a marilor splendoare.
Cu prima floare-n an si tot ce-i rar,
Si poarta-n tiv telurica grandoare.
Dar fie sa iubesc, sa scriu ce simt,
Si sa îmi creada dragostea curata,
Cum crede mama puiul, stralucit,
Si-i pare ca luceferii se-arata.
Mai spuna altii, vorbe mari având,
Nu te mai laud, ca doar nu te vând.

Traducere: Laurean Mihai Gherman


vezi mai multe poezii de: William Shakespeare








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.