Sonet XLIV - William Shakespeare

traducere de Gh. Tomozei


Trista substanţa-a cărnii de-ar fi gând
păgubitoarele hotare-aş trece
în ciuda depărtării, aducând
faptura ta ce-n alte zări petrece.
N-ar fi nimic piciorul meu de-ar sta
departe de tărâmul ce te-ascunde,
gându-i mai sprinten şi de tine-ar da
închipuindu-şi cum te-arăţi şi unde.
O, dar că nu-s gând îmi spune gândul,
n-am cum să sar peste noian de leghe,
îmi locuiesc pământ şi apă trupul,
mi-e dat s-aştept, mi-e dată numai veghe...
Pământ şi apă, ce va mai pot cere?
Doar lacrima, pedeapsă şi durere.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: William Shakespeare








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.