Sonet LXVI - William Shakespeare

Nu cred în piedici puse de noroc
Unirii sufletelor mari- iubirea,
Iubire nu-i de-i face silei loc
Trădării răspunzând cu părăsirea.

Oo, nu! Iubirea-i far aprins oricând
Furtunile şi bezna să le-nfrunte,
Stea navelor ce rătăcesc purtând,
Comori ce nu se ştiu sub 'nalta punte

Iubire nu-i piaţa vremii chiar,
De intră sub compasul coasei sale,
N-o clintesc ani şi n-o ştirbesc măcar
Tăişurile clipelor fatale.

De spun minciuni şi totu-i născocire,
Nicicând n-am scris, nicicând n-a fost iubire...

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: William Shakespeare








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Vezi draga mea cum lucrează acești magicieni ai versului asupra caracterului și credințelor noastre??? Ne certifică și ne întăresc credințele, codurile morale pe care le aplicăm în viață, prin frumos ne dăltuiesc ca oameni dincolo de ajutorul subtil într-ale poetizării! Deci spor la citit, ai numai de câștigat! Cu drag.
Gerra Orivera
marţi, 22 septembrie 2015



Iubirea-i far aprins oricând
Furtunile şi bezna să le-nfrunte...cat de adevarat !!! ce nu face Iubirea adevarata....!!!
ce poezie frumoasa,Gerra..
mi-a mers la suflet..mai ales versul acela cu iubrea!!!
cu drag si multumire..
danab
duminică, 20 septembrie 2015