Vuiet de metale

Autor:lorena.craia


Adăugat de: lorena.craia

vineri, 01 iulie 2016

Blestemul din urmă m-ajunge,
Mă prinde în chingi de oţel,
Săgeata în inimi străpunge,
Cu vârf şlefuit dinspre el.

Se lasă o lespede grea,
Pe mine-n adâncuri îngroapă;
Cu palme de tot mă ferea,
Acum doar furii ne îndoapă.

E linişte-afară – furtuni
În mine se zbat să răzbată,
Din resturi încerci să m-aduni,
Dar resturi din mine înoată.

Şi ce mai rămâne se-ntinde,
Ca viţa de vii pe araci;
Aştepţi până rana se prinde,
Cu vârf şlefuit să m-ataci.

Şi simt cum desfac de sub tine
Pământul, ce-şi cere osândă.
Cu gura căscată-nspre mine,
Diavolul stă azi la pândă.

3 iunie 2016, Constanţa


vezi mai multe poezii de: lorena.craia


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Frică
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.