Vremuri noi

Autor:Val


Adăugat de: Val

vineri, 27 noiembrie 2015

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, şi ei,
Mi-amintesc, şi nu sunt glume, când eram noi tinerei,
Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat,
Era copt, om pe picioare…ce să mai! era bărbat;

Prima toamnă cum găta de cules la razachie,
Omul se căpătuia cu vreo Leană sau Mărie,
Ca apoi, bun amorez, în micuţul lor cătun,
Era gata de botez chiar în postul de Crăciun,

Şi cu Leana, ori Măria, făcea casă şi copii,
N-avea treabă cu chiria, sau, la Visa, datorii,
Ajungând la patruş’cinci, vârsta când aproape toţi
Cumpărau din târg opinci la nepoate şi nepoţi….

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, şi ei, la fel
Un flăcău, şi nu dau nume, fiind mulţi astăzi ca el,
Nu ştie ce-i căsnicie, de copii nu vă mai spui,
Când, o zi, la cătănie nu a fost în viaţa lui,

În schimb, şade cu chirie, singurel, ani după ani,
Având doar o datorie…dar, nu pomenim de bani,
Nici de Leni, nici Mărioare, căci o frază e destul,
Un flăcău la vârstă mare nu-i bărbat, e doar mascul,

Şi de-abia când e sătul de spălat, gătit, călcat,
Şi prin casă, de fudul, zi de zi făcând curat,
Socotind că nu e drept slugă-n casa lui să fie,
Se decide, înţelept, să-şi găsească o soţie,

Însă după cununie, pân’ să se acomodeze,
I se scoală pe chelie, sictirit, să divorţeze,
Căutând la disperare ca să scape de năpastă,
Şi tot din motive care…l-au făcut să-şi ia nevastă.

Valeriu Cercel


vezi mai multe poezii de: Val


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Super! Niște versuri pline de vervă și tâlc! Felicitări!
Nelu Preda
vineri, 27 noiembrie 2015



Pace si iubire tuturor!
Val (autor)
vineri, 27 noiembrie 2015



Mă bucur că ai revenit, Valeriu !
Mulțumesc pentru mesajul poeziei tale
mirimirela
vineri, 27 noiembrie 2015



minunata poezie...
in adevar,cand tinerii erau luati in armata,(unii faceau 3 ani..altii,1 ani si 6 luni..) apoi,s-au mai redus anii ..dar veneau de acolo cu mintea coapta...oameni maturi..!
dar in zilele noastre..daca nu mai fac armata...mintea le e tot necoapta...ajung la despartire din te-mir-ce....si rar,rar,vezi doi tineri casatoriti ca se se lupte pentru casnicia lor!
In schimb,vad pe strada cupluri de batrani(60-70 de ani)..si la aceasta varsta ei se tin de mana..............
multumesc de poezia minunata...un adevarat talent!
va citesc cu drag..
danab
vineri, 27 noiembrie 2015