- Mi-au înflorit magnolii albe-n poartă
Și eu aștept să te transformi din floare
Într-un poem, s-aduci numai culoare
În viața mea, c-am fost uniți de soartă.
Cu tine-ncepe-un vis de primăvară
Și mi-aș dori să nu se mai termine,
Să mă transform din versuri în stamine,
Să-mi altoiesc aripile de ceară.
Petala ta, o dulce provocare,
În visul meu s-aprinde ca o hartă,
Când gust din ea, avid, precum din tartă,
Simt că mă-mbăt de farmec și savoare.
- Îţi bat în geam cu degete de soare,
Pe braţe legăn însăşi veşnicia,
Înmuguresc de dor, iar nostalgia
E-o lamă de cuţit. Tu ştii cât doare
Absenţa ta? Prin primăveri eterne
Te-aş invita, iubite, când destinul
Mi-ar înflori pe buze ca rubinul
Carnal, dar inocent. Putem aşterne
Frânturi de vers? De-or să-nverzească murii
Tu să urmezi cu paşi de gând cărarea
Unde magnolii albe-şi ning pudoarea,
Când eu te-aştept în mijlocul pădurii.
vezi mai multe poezii de: nutzu
Detalii poezie:
Distribuie pe: