Virsta de aur a dragostei

Autor:Nichita Stanescu


Adăugat de: bobo

joi, 22 ianuarie 2015

Miinile mele sunt indragostite,
vai, gura mea iubeste,
si iata, m-am trezit
ca lucrurile sunt atit de aproape de mine,
incit abia pot merge printre ele
fara sa ma ranesc.
E un sentiment dulce acesta,
de trezire, de visare,
si iata-ma, fara sa dorm,
aievea vad zeii de fildes,
ii iau in mina si
ii insurubez rizind, in luna,
ca pe niste minere sculptate,
cum trebuie ca erau pe vremuri,
impodobite, rotile de cirma ale corabiilor.
Jupiter e galben, si
Hera
cea minunata e argintie.
Izbesc cu stinga-n roata si ea se urneste.
E un dans, iubito, al sentimentelor,
zeite-ale aerului, dintre noi doi.
Si eu, cu pinzele sufletului
umflate de dor,
te caut pretutindeni, si lucrurile vin
tot mai aproape,
si pieptul mi-l string si ma dor.


vezi mai multe poezii de: bobo


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.