Cotidian - Virgil Carianopol

Mă-ntrebi ce fac în stropul meu de viaţă?
Mă scol la ora mea de dimineaţă,
Le dau la flori şi ierburilor toate
Să bea argintul apei nestemate

Vorbesc cu pomii care-mi fac din cap,
Că n-am putut de nici un vânt să-i scap
Şi când se scoală-ai mei sunt îmbrăcat
Şi stau de mult cu celălalt, la sfat.

Cam pe la nouă-mi place când e soare
Să scot afar' strămoşii din covoare,
Să şterg prin casă timpul de pe unde
De nu ştiu cine, vine şi s-ascunde.

La prânz, cu-ai mei - cu viaţa-n altă haină,
M-aşez dorit la masă, ca la taină.
Împart, şoptesc şi drept binecuvânt
Belşugu-acestui strămoşesc pământ.

La ora trei, căutător de tihnă,
Mă trag şi eu în casă spre odihnă.
Închid cu cheia uşa, ca de hoţi -
Şi mor o oră, două, pentru toţi.

Către amurg, fac tainic alt popas:
Cobor adânc în cât mi-a mai rămas,
Mă-nchid în gânduri şi pornesc în sus,
Să mă-ntâlnesc cu cei care s-au dus.

Când alţii dorm, sau beau, fără habar,
Eu sap în mine şi arunc afar'
Cu amintiri şi oase vechi de gând,
Pe care anii le-au albit trecând.

Cam pe la unu noaptea, obosit,
Când toţi ai mei sunt lut înmărmurit -
Îmbrac şi eu cămaşa mea cu flori
Şi plec ca toţi din lume, până-n zori...

(din vol. Cântece de amurg, 1969)

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Virgil Carianopol








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.