Versuri albe pentru flori

Autor:Perpessicius


Adăugat de: ionel

joi, 22 ianuarie 2015

Nu le cunosc numirile savante —
Nu stiu de vin din sere sau din pajisti —
Dar pe-Afrodite! nu cunosc in viata
Prietenii mai indatoritoare.

Pe nesimtite vin din taina noptii,
Deschid, timid, corole sfiicioase
Si-abia-ndraznind in preajma ti s-aseaza
Si-asa cuminti asteapta-o vorba buna.

Li-i bine de le-ai aseza oriunde,
-
In vase de clestar sau de argila -Si cum zambesc de recunoscatoare
Cand le-ngrijesti udandu-le la vreme.

Tot timpul tac. intamplator la ele
Cumva privirea de-ti arunci in treacat,
Atente, vezi, cum te priveau extatic
Si cum le pare rau c-au fost surprinse.

Cand gandu-ti zboara-aiurea si le uita
Sunt triste si le prinde-un dor de moarte, intind spre tine buze iertatoare
Si-n taina sufar si-n rastimp ofteaza.

Tanjesc si pier cu fiecare clipa,
Tot mai adanc si-ngroapa rana-n ele
-
O cicatrice-abia de mai persista -Si mor, cum au venit, pe nesimtite.


vezi mai multe poezii de: ionel


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.