Doua semne - Veronica Porumbacu

S-o iau mereu de la-nceput,
aceasta-i soarta mea, imi pare ;
sa uit, si, ca un nou nascut,
sa vin cu semnul de-ntrebare.

Mereu alt soare in april,
mereu o alta fulguire.
In sufletul naiv, umil,
port pururi semnul de uimire.

Asa pot fi a ta mereu.
N-am vesniciile solemne,
dar fara ele-s vesnic eu –
intre aceste simple semne.


vezi mai multe poezii de: Veronica Porumbacu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.