Veghe - Vasile Voiculescu

Izbândă? Ce grea încercare
Destinul se culcă sătul
Și carnea cu visul ei mare
Râvneşte-n azururi patul.

A slavei sălbatică hrană
Priveşte doar celor flămânzi,
Și slavă că mumă spartană
Ucide copiii plăpânzi.

Oricât amintirea împlânţi-i,
Și cânte-i pe socluri un bronz,
Se macină, trişti, la răspântii
Eroii, bieţi idoli de bronz.

Când slava din câmpul de lupte
Se mută în cripte de mort,
Vertebrele urii sunt rupte
Și ura e singurul fort.

Lingându-şi grumazul de sânge,
La pândă stă timpul rănit;
Vegheaţi când mult aur se strânge
Și nu mai rămâne granit.

Capcane s-aţin în suişuri
Și plăgi sub coroane de domn,
Vin zile cu două tăişuri
Și nopţi văduvite de somn.

Nu credeţi în zodii sunt curse:
Prin naltele stele sclipind
Trec ghearele marilor urse
Și săgetătorii ochind...

(1940, Bucureşti)

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.