Tristan şi Isolda - Vasile Voiculescu

Aşijderi unei lupte, de departe
Braţele-şi reped cu arzimi de spade
Buzele-şi cată, lacom să se prăde
Până ce sărutarea-i investi cu moarte.

Dulce pieire, apringa-ncetare.
Toţi macii uitării şi-au stors holdă
În cupa cu venin fermecat din care
Până-n fund Tristan bău pe Isolda.

Cu pînzele-n creştet vrăjite de lună,
Corabia-ncinsă pe marea înaltă
Domol îi trece spre-o altă genună,
Ascunşi în alba-i floare învoaltă.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.