Sonet CLXIV - Vasile Voiculescu


Perechea este ţelul, porunca sacră-a firii:
Stârniţi de ea, vulturii se caută prin spaţii,
Delfinele iau marea în piept, să-şi afle mirii,
Chiar stelele în ceruri se-njugă-n constelatii...
Ca viaţa către mândrul stejar, spre tine-ntind
Ciorchinii-mi plini de patimi cu sevă-mbătătoare;
În mrejele-adorării te-nfăşor, te cuprind,
Şi orice vers îţi scriu e înc-o-mbrăţişare.
Noi doi suntem victime ale suavei legi,
Căci dragostea nu cată la forme-ntâmplătoare:
Dac-ai fi fost femeie, te-aş fi ales eu oare?
De ce mă laşi acuma? Te smulgi şi te dezlegi?
Tăiat în jumătate şi-n pulberea zdrobirii,
Cum am să port eu singur poverele iubirii?

(Anul nou 1955)

ULTIMELE SONETE îNCHIPUITE ALE LUI SHAKESPEARE îN
TRADUCERE IMAGINARĂ DE VASILE VOICULESCU

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Scuze, nu am stat să cercetez, am luat de bună titlul de la inceputul volumului, iar cele ce apar dublate o să le schimb. Din păcate pe site nu apare și volumul din care fac parte, dar o să reglez chestiunea cu Dan . În total parcă sunt 90 de sonete. O să verific.
ALapis
marţi, 01 noiembrie 2016



La fel si aici, Vasile Voiculescu-autor.
Adina Speranta
marţi, 01 noiembrie 2016