Sonet CLX - Vasile Voiculescu

La ce-mi slujesc de-acuma duh, faimă, fantezie...
M-ai părăsit... şi toate se sting, reci scânteieri.
Pentru rănitul vultur aripile-s poveri,
Zbătaia lor, zadarnic adaos de-agoni.
Şi mă supun...Osânda de gura ta rostită
E lege pentru mine de aur pur şi greu;
Durerea de la tine mi-e încă o ispită,
Tu, genial tutore al geniului meu.
Şi neguri lungi de veacuri las iar să mă înghită...
Din groapa mea zbugni-va o flacără târzie;
Atunci întreaga lume va desluşi, uimită,
Crescând misterioasă a noastră poezie,
Din dragostea născută în zbucium şi ardori,
Pe-ascuns, din tainic tată, ca un copil din flori!


(Duminică, 12 decembrie 1954)

ULTIMELE SONETE îNCHIPUITE ALE LUI SHAKESPEARE îN
TRADUCERE IMAGINARĂ DE VASILE VOICULESCU

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Vasile Voiculescu
Adina Speranta
marţi, 01 noiembrie 2016