Sonet CCXIV - Vasile Voiculescu

Poezie adăugată de: Gerra Orivera


 


De ce numai pe tine tu însuţi te iubeşti?
E lege frumuseţea să o adori oriunde.
Oglinzi şi ochi întreabă, şi toate vor răspunde
Că domn al frumuseţii, pur archetip, tu eşti.
Cum, geamănă, te-mbibă lăuntrica splendoare
-Eter arzând de taine, de gânduri şi simţiri-
Tu, -naltă ipostază a cărnii trecătoare,
Ai luat în lume locul pierdutei nemuriri...
Nu-i crimă că picioru-ţi ne calcă, viermi în drum,
Nici viţiu că-ţi storci hrană din sufletele noastre;
Căzându-ţi jertfe,-ajungem la ceruri, măcar fum,
Şi, mistuiţi de tine, urca-vom poate-n astre!
Lăsându-ne tulpina osândelor întregi,
Tu,-n treacăt, numai floarea păcatului culegi.


vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.